Intotdeauna asteptam brief-ul perfect. Si aproape niciuodaa nu se intampla.

Probabil ca acum lucrezi la ceva, un proiect si iti spui "Ce plictisitor, hai sa terminam odata cu el si sa trecem mai departe. Data viitoare va iesi bine."

Orice s-ar afla in acest moment pe biroul tau, aceasta este sansa ta. Da-ti toata silinta.

Poate ca nu-i tocmai grozav, dar macar vei avea satisfactia de a face tot ce-ti sta in putinta.

....Si esti intotdeauna liber de a veni cu o alternativa care sa-ti satisfaca standardele creative.

Am stat o perioada de timp pe bara, am zis sa iau o pauza, si mi-a prins bine. Asa va sfatuiesc sa faceti si voi, aveti numai de castigat.

Ce am invatat? Nimic nou, m-am uitat in stanga, in dreapta, in fata si in spate, de multe ori am privit si in jos, dar am uitat sa ma uit in sus. Asta m-a salvat, am privit cerul , nu ca sa il vad pe Dumnezeu, el nu e acolo,  si nu vreau sa discut despre asta, cerul pe care il vedeam era universul infinit (seara), si mi-am dat seama cat de mica sunt, cat de neinsemnata e prezenta mea, si totusi….daca tot insemn aproape “nimic”…de ce sunt aici?    Exact! N-am nici o idee, si ma frustreaza chestia asta, dar acum stiu cert ca daca am o stare nasoala, nu o sa ma prefac  fericita, o sa fiu asa pana imi trece…ce sa imi faceti? Sunteti la fel de mici ca si mine. Pana la urma la asta se rezuma cuvintele “traieste-ti viata”, “savureaza fiecare moment”. A  zis cineva “traieste doar clipele frumoase”?  Nu, nimeni nu indrazneste;  vreti, nu vreti, sunteti constienti de asta.

De-a lungul timpului am “evadat” citind carti, ascultand muzica si facand chestii marunte, asta mi-a umplut timpul si tot odata nu aveam cu ce sa ma mandresc, cand terminam o carte nu ma bucuram, pentru ca venea cineva si spunea ca a vizitat Londra, iar in timpul asta, realizam ca poponetul meu avea cute de la stat pe cearsaful neglijat de dimineata, citind, si m-am ingrasat un kg pentru ca iar nu am facut miscare. Dar nu ma pot plange, mai grasa decat galaxia in care traim, nu pot deveni, deci stau calma, iar cartile ma dezvolta, si ma ajuta sa scriu aceste randuri, care imi aduc o oarecare iniste si bine dispozitie.

In ce sens ma dezvolta? Pai nu am mentalitatea clasica de femeie care isi asteapta/cauta jumatatea, sunt constienta ca sunt intreaga, si daca nu imi pot tine mie de urat, nu pot tine nimanui, daca nu ma ajut pe mine, nu pot ajuta pe nimeni, sau cum mai sun ceilalti…daca nu te iubesti pe tine, nu poti iubi pe nimeni. Si cu asta cred ca am spus tot…cred.

       Am talentul de a face o prima impresie jalnica, "peisajul" pe care il prezit e impanzit de campii goale care capata cu timpul pentru fiecare diverse nuante si tonuri (de culori-de la verde crud la ruginiu).                                                                                                         

     Iar dupa asta, incep sa apara niste ganganii pe care unii le dispretuiesc, apar copaci ce sugereaza forta psihica si un pic de inteligenta (zic) si dupa vad muntii...de prostie. Printre firele ierbii apar floricele gingase, respectiv albine si fluturi (alte ganganii).Pietrisul formeaza un drum, cei care incep sa ma cunoasca mai bine, observa ca lumina e difuza in general, iar luna si soarele fac schimb rapid intre ele. Principiul e acelasi, lumina iti incalzeste inima pe cand intunericul iti da fiori. Gandul mortii e mai dens decat cel al vietii si multi fug de moarte, prin urmare fug de mine. Dar unii fug pe drumul pietruit si ajung la un copilas care plange, la forma mea adevarata. Unii il iau in brate, chiar daca mai devreme au fugit, altii doar vorbesc sau isi bat joc de el (chiar daca, sa zicem, acel copilas a venit la ei, nu invers).

    In jurul acelui copil e un spatiu nedeslusit, e intunecat, iar unii il fac sa rada numai pentru a vedea drumul mai departe...si pleaca, iar altii continua sa vorbeasca, vad drumul pe care pot iesi din lumea aceea, dar raman, ba se si intorc in peisajul format de la inceput si escaladeaza muntii, planteaza copaci, construiesc cladiri, poduri...v-ati prins cred, lasa ceva in urma. De asta  cei care au mai multi prieteni au "o lume interioara" mai frumoasa, pentru ca s-a interesat cineva de ea, de asta copilul din ei zambeste, pentru ca au plecat multi...care nu meritau.

Probabil daca mi se face un test ADN, in sangele meu s-ar gasi sosete desperechiate, farfurii nespalate de doua zile, haine aruncate aiurea si mormane de hartii mototolite in jurul unui cos de gunoi gol.

            Da! Sunt una dintre cele mai dezordonate persoane si nu ma afecteaza (aproape) deloc. Adica...trec printr-o adevarata aventura cand     "pornesc" in cautarea incarcatorului...oricarui obiect digital, sau cand imi caut o anumita foaie (din 300) pe care stiu ca intr-un colt scrie ceva     important...cui nu-i place aventura? :))
    Pe langa asta, n-am nici o garderoba impresionanta, intr-un ciclu normal, hainele mele nu ajung nici o data in dulap. 
    Unde mai pui ca dezordinea alimenteaza imaginatia? (mai multe studii au demonstrat asta). Si printr-o analiza proprie, am ajuns la concluzia     ca e adevarata afirmatia.

        Probabil unii veti spune ca asta imi afecteaza echilibrul interior, si nu ma ajuta sa duc la bun sfarsit o idee, pentru ca "imaginatia" ma indeparteaza cu fiecare clipa de gandul initial, si de asta proiectele raman undeva in aer...dar, hei...m-am nascut ca sa traiesc, sa-mi gasesc un scop, si se pare ca dezordinea imi da idei. 

Daca ai sti ce poti face..ai da totul din tine ca sa devi mai bun. 
-Ce inseamna mai bun? 
-De neoprit!

        In viata, intervine o clipa in care simti ca te afli intr-un punct mort, ca esti amortit acolo si ca ai vrea sa te trezesti. Si parca ai vrea sa tipi, sa urli, sa spui GATA, nu, nu mai pot duce greutatea asta, nu este a mea, nu imi apartine, vreau altceva! Ceva diferit!
Da, e momentul potrivit de a prelua controlul..nu astepta sa te trezeasca o veste proasta care poate se leaga de ceasul tau biologic, trezeste-te la timp, "traieste ziua asta ca si cum ar fi ultima"..am auzit extrem de des vorba asta...realizati ca intr-o zi veti avea dreptate nu? acea zi chiar va fi ultima...nu vor mai exista regrete, dar nu va recomand sa mizati pe asta.

Noul nostru blog a fost lansat astăzi. Concentraţi-vă asupra lui şi noi vom încerca să vă ţinem informaţi. Puteţi citi postări noi pe acest blog prin informaţia RSS.