Eu, tu si Universul
Am stat o perioada de timp pe bara, am zis sa iau o pauza, si mi-a prins bine. Asa va sfatuiesc sa faceti si voi, aveti numai de castigat.
Ce am invatat? Nimic nou, m-am uitat in stanga, in dreapta, in fata si in spate, de multe ori am privit si in jos, dar am uitat sa ma uit in sus. Asta m-a salvat, am privit cerul , nu ca sa il vad pe Dumnezeu, el nu e acolo, si nu vreau sa discut despre asta, cerul pe care il vedeam era universul infinit (seara), si mi-am dat seama cat de mica sunt, cat de neinsemnata e prezenta mea, si totusi….daca tot insemn aproape “nimic”…de ce sunt aici? Exact! N-am nici o idee, si ma frustreaza chestia asta, dar acum stiu cert ca daca am o stare nasoala, nu o sa ma prefac fericita, o sa fiu asa pana imi trece…ce sa imi faceti? Sunteti la fel de mici ca si mine. Pana la urma la asta se rezuma cuvintele “traieste-ti viata”, “savureaza fiecare moment”. A zis cineva “traieste doar clipele frumoase”? Nu, nimeni nu indrazneste; vreti, nu vreti, sunteti constienti de asta.
De-a lungul timpului am “evadat” citind carti, ascultand muzica si facand chestii marunte, asta mi-a umplut timpul si tot odata nu aveam cu ce sa ma mandresc, cand terminam o carte nu ma bucuram, pentru ca venea cineva si spunea ca a vizitat Londra, iar in timpul asta, realizam ca poponetul meu avea cute de la stat pe cearsaful neglijat de dimineata, citind, si m-am ingrasat un kg pentru ca iar nu am facut miscare. Dar nu ma pot plange, mai grasa decat galaxia in care traim, nu pot deveni, deci stau calma, iar cartile ma dezvolta, si ma ajuta sa scriu aceste randuri, care imi aduc o oarecare iniste si bine dispozitie.
In ce sens ma dezvolta? Pai nu am mentalitatea clasica de femeie care isi asteapta/cauta jumatatea, sunt constienta ca sunt intreaga, si daca nu imi pot tine mie de urat, nu pot tine nimanui, daca nu ma ajut pe mine, nu pot ajuta pe nimeni, sau cum mai sun ceilalti…daca nu te iubesti pe tine, nu poti iubi pe nimeni. Si cu asta cred ca am spus tot…cred.